Definita cuvantului rută
rútă (rúte), s. f. – Virnanț (Ruta graveolens). Lat. ruta, cultism din sec. XVII. Nu este cuvînt moștenit, în ciuda părerii lui Pușcariu 1489, nici probabil sl. (cf. Miklosich, Slaw. Elem., 43) sau mag. (Gáldi, Dict., 155). – Der. rutișor, s. m. (plante, Thalictrum angustifolium, T. minus, T. flavum).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rută
țipuritúră, țipuritúri, s.f. (reg.) strigătură, chiuitură la joc. Vezi definitia »
válvă (piesă, parte a unei scoici) s. f., g.-d. art. válvei; pl. válve Vezi definitia »
NÓMĂ1, nome, s. f. (Med.) Stomatită cangrenoasă, specifică copiilor subalimentați și oamenilor slăbiți. – Din fr. noma. Vezi definitia »
zátcă (zắtci), s. f. – Întinzător al urzelii. – Var. zapcă. Origine incertă; negreșit provenind în ultimă instanță din sl. zadĭ „înapoi”. În Banat și Olt. Vezi definitia »
MĂLIGÚȚĂ s. f. v. mămăliguță. Vezi definitia »