Definita cuvantului sachelar
sachelár (sachelári), s. m. – Inspector ecleziastic al mănăstirilor. – Var. înv. sachelariu. Mgr. σαϰελλάριος, din lat. sacellum (Cihac, II, 693), cf. sl. sakelariĭ.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sachelar
ROGOJINÁR, rogojinari, s. m. Persoană care face sau vinde rogojini. – Rogojină + suf. -ar. Vezi definitia »
ONERÁR, -Ă, onerari, -e, adj. (Rar) Care exercită în mod real o funcție. – Din fr. onéraire, lat. onerarius. Vezi definitia »
INTRAMUSCULÁR, -Ă adj. Care se află sau se produce în mușchi. [Cf. fr. intramusculaire]. Vezi definitia »
MEȘTEȘUGÁR, meșteșugari, s. m. Persoană calificată într-un meșteșug (I 1); persoană care are (și practică) un meșteșug; meseriaș. – Meșteșug + suf. -ar. Vezi definitia »
COROLÁR s. n. teoremă, consecință imediată a unei alte teoreme. ◊ concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. (< fr. corollaire, lat. corollarium) Vezi definitia »