Definita cuvantului extinctor
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor, -oris.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu extinctor
plătuitór, plătuitoáre, s.n. (reg.) rindea specială pentru subțierea plăcilor de lemn de la uși, dulapuri, lambriuri, a ulucilor. Vezi definitia »
DADOFÓR s.m. (Ant.) Purtător de faclă. [< gr. dadophoros < dadophoreo – a purta o torță]. Vezi definitia »
CABLÓR s. f. muncitor specializat în lucrări de cablare. (< fr. câbleur) Vezi definitia »
RADIOEMIȚĂTÓR s.n. Instalație cu care se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații. [< radio- + emițător]. Vezi definitia »
PERFUZÓR s. n. instrument pentru perfuzie. (< fr. perfuseur) Vezi definitia »