tibișír (-re), s. n. – Cretă. – Mr. tibișire. Tc. tebeșir, din arab. tabâśir „zahăr de trestie” (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1965; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεμπεσίρι, bg. tebešir, cf. fr. tabaschir 1615 (concrețiune silicoasă în nodurile de bambus), it. tabascir 1829, engl. tabaxir, tabasheer, germ. Tabaschir, port. tabaxir (Battisti). Vezi definitia »

sanír s.n. (înv.) numele unui vânt. Vezi definitia »

vir (-ruri), s. n. – Ochi de apă, bulboană. Sb., bg. vir (Cihac, II, 455; Pascu, Arch. Rom., VI, 231). În Banat. – Der. viroagă (var. iroagă), s. f. (pîrîu, vîlcea), cu suf. -og. Vezi definitia »

JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ Expr. (Pop.) A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din bg., scr. žir. Vezi definitia »

mohaír (mohaíruri), s. n. – Varietate de lînă de capră, postav din lînă de capră. – Var. (înv.) muhai(e)r. Tc. (arab.) muhaye (Scriban; Șeineanu, II, 264), cf. ngr. μουχαϊάρι, fr., engl. mohair. Vezi definitia »