ROTATÓRIU, -IE, rotatorii, adj. Referitor la rotire; care efectuează o rotație. – Din fr. rotatoire. Vezi definitia »

DROMATÉRIU s.m. Animal fosil având caractere foarte accentuate de reptilă și unele caractere de mamifer. [Pron. -riu. / < fr. dromathérium, cf. gr. dromas – agil, therion – animal]. Vezi definitia »

HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han². – Din tc. hanci. Vezi definitia »

RUBÍDIU s. n. Element chimic, metal alcalin, strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, care se găsește în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul. – Din fr. rubidium, germ. Rubidium. Vezi definitia »

BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant care își purta marfa într-o boccea. [Var.: boccegíu s. m.] – Tc. bohçacı. Vezi definitia »