Definita cuvantului sapă
sápă (sápe), s. f. – 1. Unealtă agricolă. – 2. Prașilă, prășire. – Mr., megl. sapă, istr. sope. Lat. vulg. sappa (Roensch, ZRPh., I, 414; Densusianu, Hlr., 197; Pușcariu 1512; Candrea, Elemente, 404; REW 9599), cf. it. zappa, fr. sape, sp. zapa, ngr. τσάπα (Cihac, II, 694), tc. capa (Popescu-Ciocănel 41). – Der. săpa, vb. (a prăși, a lucra cu sapa; a excava, a scobi, a scrijeli; a roade, a mînca; a găuri, a sfredeli), mr., megl. sap, poate direct din lat. vulg. sappāre (Pușcariu 1511; Tiktin); săpăcios, adj. (care se năruie, sfărîmicios); săpător, s. m. (muncitor cu sapa; soldat care sapă tranșee; sculptor, tăietor); săpătură, s. f. (prășire, muncă cu sapa; groapă, adîncitură; tăietură, sculptură); săpoi, s. n. (sapă mare, tîrnăcop); săpăligă, s. f. (sapă mică, greblă). Din rom. provin rut. sapa, s., sapaty, vb., sapanie, s., obsapaty, vb. (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 404), mag. szápoly, s., szápaly, s., și probabil alb. sëpatë „topor”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sapă
COROBÁNĂ, corobane, s. f. (Reg.) Scorbură de copac. – Et. nec. Vezi definitia »
STAMPÍLĂ s.f. v. ștampilă. Vezi definitia »
UNGUROÁICĂ, unguroaice, s. f. Femeie maghiară. – Ungur + suf. -oaică. Vezi definitia »
TORNÁDĂ2 s. f. dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se relua o idee deja exprimată și unele versuri folosite mai înainte în aceeași piesă. (< fr. tornada) Vezi definitia »
VALERIÁNĂ s.f. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii sau albe; (pop.) odolean. 2. Substanță medicamentoasă preparată din rădăcina acestei plante. [Pron. -ri-a-. / < fr. valériane]. Vezi definitia »