Definita cuvantului sarică
sárică (-ci), s. f. – Manta de lînă. – Mr. sar(i)că. Lat. sarĭca, în loc de serĭca (Densusianu, Hlr., 74; Pușcariu 1525; REW 7848), cf. calabr. sáraca, sárica, vb. fr. sarge, sp. sarga, ngr. σάριϰα (Rohlfs, EWUG, 1913; Rosetti, II, 66), alb. sarkë (Philippide, II, 654). Der. din doricul *σαριϰόν, în loc de σηριϰόν (Diculescu, Elementele, 422), nu pare probabilă. Din rom. provine mag. szárika (Candrea, Elemente, 403).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sarică
LOCÁNTĂ/LOCÁNDĂ s. f. han, local unde se servesc băuturi. (< ngr. lokanta, it. locanda) Vezi definitia »
consăteáncă s. f., g.-d. art. consăténcei; pl. consăténce Vezi definitia »
cláuză (cláuze), s. f. – Dispoziție prevăzută într-un tratat, contract etc. Fr. clause. – Der. clausulă, s. f. Vezi definitia »
ANACRÚZĂ s. f. 1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri. (< fr. anacrouse) Vezi definitia »
pâșcăveálă, pâșcăvéli, s.f. (reg.) mucegăială, mucegai. Vezi definitia »