Definita cuvantului sărman
sărmán (sărmáni), s. m. – 1. Sărac, proletar, amărît. – 2. Orfan. – Var. înv. săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. – Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s. f. (înv., sărăcie). – Cf. siromah.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sărman
CEHAN v. Racoviță. Vezi definitia »
CAPTALÁN, captalani, s. m. Plantă erbacee cu frunze mari și late și cu flori purpurii (Petasites officinalis); p. restr. frunzele acestei plante, întrebuintate ca acoperiș la stupii primitivi de albine. [Var.: căptălán s. m.] – Din magh. káptalan. Vezi definitia »
CODREÁN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean. Vezi definitia »
DRĂGÁN, drăgani, s. m. (Înv. și arh.) Dragon2 (I). – Pol. dragan. Vezi definitia »
YUÁN, yuáni, s. m. Unitate bănească în R.P.Chineză. – Cuv. chinez. Vezi definitia »