Definita cuvantului sbancă
sbáncă (-ắnci), s. f. – (Mold.) Ventuză. – Var. zbancă. Pol., rus. banka „vas” și „ventuză” (Tiktin), cf. rut. zbanočok, de unde sbancioc, s. n. (Bucov., cană). Este dubletul lui sbanț, s. n. (ventuză), din pl. sl. al aceluiași cuvînt, banci.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sbancă
plápumă (plắpumi), s. f. – Învelitoare, pătură, acoperitoare umplută cu lînă, vată etc. – Var. plapomă, plapămă. Mr. paplumă. Ngr. πάπλωμα (Cihac, II, 602; Miklosich, Fremdw., 119; Densusianu, GS, VI, 362), în loc de ἐφάπλωμα, cf. slov. poplon, rus. paplin, mag. paplan. – Der. plăpumar, s. m. (producător de plăpumi); plăpumărie, s. f. (meseria și atelierul plăpumarului). Vezi definitia »
AÚSTRICĂ adj. (GEOL.) Faza ~ = fază tectogenetică a ciclului geotectonic alpin, petrecută spre sfîrșitul Cretacicului, manifestînd o intensitate deosebită în aria alpino-carpatică. Pe terit. României, a condus la formarea primelor generații de structuri tectonice în Carpați. Vezi definitia »
BRICÓLĂ, bricole, s. f. Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. – Din fr. bricole, it. briccola. Vezi definitia »
BUTÁRGĂ s. f. Icre de chefal preparate (și conservate prin presare, sărare sau uscare la soare ori prin afumare). – Din fr. boutargue. Vezi definitia »
MANIVÉLĂ s.f. Mâner de lemn sau de fier (încovoiat astfel încât să formeze de două ori câte un unghi drept) care servește la mânuirea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie etc. [< fr. manivelle]. Vezi definitia »