RAMAPITÉC s. m. maimuță antropoidă fosilă din India, primul hominid, strămoșul cel mai îndepărtat al omului, al liniei care a dus la apariția urangutanului. (< fr. ramapithèque, lat. ramapithecus) Vezi definitia »

AZTÉC, Ă (‹ fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi amerindiene din reg. centrală a statului Mexic, din familia de limbi uto-aztecă. A., una dintre ramurile populației cicimecilor, au coborît stepele nordice ale Mexicului precolumbian și au cucerit și supus terit. ate triburilor învecinate (toltecii, mixtecii, hauxtecii, olmecii și zapotecii) întemeind o vastă stăpînire în reg. Americii Centrale. Între 1325 și 1370 au ocupat ins. din L. Texcoco unde și-au fondat capitala statului, Tenochtitlán (astăzi Ciudad de Mexico), dînd naștere unei strălucitoare civilizații căreia i-au pus capăt conchistadorii spanioli conduși de Hernán Cortés (1519-1521). ♦ Persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a (1), privitor la a. ♦ Arta a. v. artă precolumbiană. Vezi definitia »

molatec, bolnav, slăbit, aptitudini diminuate Vezi definitia »

BREC, brecuri, s. n. Trăsură ușoară cu patru roți, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Fr. break (<engl.). Vezi definitia »

chiuréc (-curi), s. n. – 1. Piele tăbăcită. – 2. Foale. Tc. kürk (Șeineanu, III, 38). – Der. chiurci-bașa, s. m. (blănar al seraiului), tc. kürkçi bași. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »