Definita cuvantului scafă
scáfă (-fe), s. f. – 1. (Înv.) Ceașcă, cupă, vas. – 2. (Mold.) Strachină. – 3. Polonic, căuș, vas de lemn. – 4. Hîrcă. – Mr., megl. scafă. Mgr. (gr.) σϰάφη „orice obiect turnat” (Roesler 575; Murnu 49; Diculescu, Elementele, 468), cf. it. scafa „barcă” (REW 7653). – Der. scăfîrlie (var. scăfălie), s. f. (hîrcă, craniu), cu suf. expresiv -îrlă, cf. cocîrlă, ciocîrlie; scăfău, s. n. (polonic de lemn); scăfiță, s. f. (Mold., strachină).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scafă
PÚSTULĂ s.f. 1. (Med.) Bubuliță purulentă pe piele. 2. (Bot.) Îngrămădire de spori sau de conidii, provocată de ciupercile parazite sub cuticula sau epiderma plantei-gazdă. [< lat. pustula, fr. pustule]. Vezi definitia »
DISCORDÁNȚĂ s. f. 1. lipsă de armonie. ◊ nepotrivire, dezacord. 2. (geol.) dispoziție neparalelă a unor straturi noi față de altele mai vechi. (< fr. discordance) Vezi definitia »
CROCHÉTĂ, crochete, s. f. (Mai ales la pl.) Preparat culinar din aluat, griș, brânză, zarzavaturi etc. cu diferite ingrediente (chimion, cașcaval, mac etc.), în formă de bastonașe sau de turtițe prăjite în grăsime sau coapte. – Din fr. croquette. Vezi definitia »
VINÁSĂ s. f. lichid din reziduu după fermentarea și distilarea melasei de sfeclă. (< fr. vinasse) Vezi definitia »
CABLOGRÁMĂ, cablograme, s. f. Comunicare transmisă prin cablu submarin. – Din fr. câblogramme. Vezi definitia »