Definita cuvantului scăluș
scălúș (-și), s. m. – 1. Langustă (Locusta viridissima). – 2. (S. n.) Scăunel de vioară. – 3. (S. n.) Căluș. De la căluș, cu s- expresiv. La fel scăloi, s. m. (persoană cabalină), apare în loc de căloi, fără să fie posibil de a-l pune în legătură cu lat. escalonia (Pușcariu, Dacor., III, 660; REW 694).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scăluș
săbáș (-șe), s. n. – (Trans., Olt.) Purtare, aspect, înfățișare. Mag. szabás (Candrea; Gáldi, Dict., 156). Vezi definitia »
TĂCIUNÁȘ, tăciunași, s. m. Diminutiv a lui tăciune. – Tăciune + suf. -aș. Vezi definitia »
făcláș, făcláși, s.m. (reg., înv.) purtător de faclă (v.); făcliaș. Vezi definitia »
BALONÁȘ, balonașe, s. n. Diminutiv al lui balon. – Balon + suf. -aș. Vezi definitia »
COSORÁȘ, cosorașe, s. n. Diminutiv de la cosor; cuțitaș. – Din cosor + suf. -aș. Vezi definitia »