Definita cuvantului scandal
scandál (-luri), s. n. – Zarvă, tărăboi. – Var. înv. scándal(à), scandelă. Mgr. σϰάνδαλον (Murnu 49, sec. XVII), și modern din fr. scandale. – Der. scăndăli, vb. (a scandaliza), sec. XVII, înv.; scandalagiu, s. m. (persoană scandaloasă); scandaliza, vb., din fr. scandaliser; scandalos, adj., din fr. scandaleux.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scandal
NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Ne- + esențial (după engl. non-essential). Vezi definitia »
MATERIÁL, -Ă, (I) materiali, -e, adj., (II) materiale, s. n. I Adj. 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei; care este alcătuit din materie. ◊ Cultură materială = totalitate a bunurilor și a deprinderilor de producție existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății. ♦ Palpabil, concret, real; faptic. ♦ Spec. Fizic, trupesc. 2. Care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; care se referă la trai sau la întreținerea vieții. ◊ Bază materială = totalitate a mijloacelor (clădiri, instalații, forță de muncă etc.) care permit desfășurarea unei activități economice sau științifice. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al situației materiale (I 2); materialicește. II. S. n. 1. Totalitate a materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri. ◊ Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sinteză care prezintă anumite particularități de structură, de compoziție și fizico-mecanice, având ca proprietate caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu ușurință (sub acțiunea presiunii și a temperaturii; mase plastice. 2. (Rar) Bun, produs. ♦ Țesătură. Material de rochie. 3. Totalitate a documentelor, informațiilor și datelor necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, științifice etc. ♦ Expunere scrisă care cuprinde date și informații referitoare la o anumită problemă. [Pl. și: (înv.) (II) materialuri. – [Pr.: -ri-al] – Din fr. matériel, lat. materialis. Vezi definitia »
OCCIDENTÁL, -Ă adj. Din apus, de apus; apusean. [Pron. oc-ci-. / cf. fr. occidental]. Vezi definitia »
CHIRURGICÁL, -Ăadj. Referitor la chirurgie, făcut prin chirurgie. [Cf. fr. chirurgical]. Vezi definitia »
COLONIÁL, -Ă, coloniali, -e, adj. Care ține de colonii1 și de colonialism, privitor la colonii; aflat în colonii, provenind din colonii; în stare de colonie. ◊ Putere colonială = stat cu una sau mai multe colonii. Politică colonială = colonialism. Război colonial = război dus de un stat pentru cucerirea de colonii1 (2) sau pentru menținerea coloniilor cucerite anterior. [Pr.: -ni-al] – Din fr. colonial. Vezi definitia »