Definita cuvantului schilă
schílă (-le), s. f. – Cîine, cățel. Ngr. σϰύλα „cățea” (Bogrea, Dacor., I, 267; Graur, BL, IV, 114). Cuvînt rar, neînregistrat în dicționare. Legătura cu (s)chelălăi „a lătra”, propusă de autorii citați, este improbabilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu schilă
BASILÍSĂ s.f. (Ist.) Soție a unui basileu. [< it. basilissa]. Vezi definitia »
DUMBRĂVEÁNCĂ, dumbrăvence, s. f. Pasăre migratoare cu pene albastre-verzui (Coracias garrulus). [Pl. și: dumbrăvenci] – Cf. dumbravă, dumbrăvean. Vezi definitia »
BIBLIOTÉCĂ, biblioteci, s. f. 1. Dulap sau mobilă specială cu rafturi de ținut cărți. 2. Încăpere, sală în care se păstrează și se citesc cărțile. 3. Colecție de cărți, periodice, foi volante, imprimate etc. ♦ Instituție care colecționează cărți, periodice etc. spre a le pune în mod organizat la dispoziția cititorilor. 4. Nume dat unei serii de cărți care prezintă caractere comune și sunt publicate de aceeași editură. – Din fr. bibliothèque, lat. bibliotheca. Vezi definitia »
ESPADRÍLĂ, espadrile, s. f. Încălțăminte ușoară de pânză cu talpă de sfoară sau dintr-un material special. – Din fr. espadrille. Vezi definitia »
BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. Bunică. – Bună + suf. -iță. Vezi definitia »