Definita cuvantului scînteie
scîntéie (-i), s. f. – Particulă incandescentă care sare din foc; licăr. – Mr. scînteal’e. Lat. scintilla, prin intermediul unei forme ipotetice *scantilia (Pușcariu 1533; Pascu, Beiträge, 12; Philippide, II, 653; cf. REW 7220 și Graur, BL, V, 113), care a fost explicat printr-o anumită contaminare sau analogie cu excandĕre (Pușcariu) sau cu alb. skendilje (Densusianu, Rom., XXXIII, 285). Lat. *scinta, forma primitivă a lui scintilla (Cihac, I, 244), pare îndoielnică. Scant- în loc de scint- nu pare greu de admis, cf. formele paralele scĭndŭla-scandŭla, sĭlvatĭcus-salvatĭcus, serica-*sarica etc. Der. scînteia, vb. (a scoate scîntei; a luci, a străluci); scînteiuță, s. f. (focșor, văcariță, Anagallis arvensis; bănuț, Bellus perennis; plante, Gagea arvensis, Gagea pratensis); scînteioară, s. f. (focșor, văcariță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scînteie
semicraníe, semicraníi, s.f. (înv.) migrenă (localizată într-o parte a capului). Vezi definitia »
HIPERPOTASEMÍE s. f. hiperkaliemie. (< fr. hyperpotassémie) Vezi definitia »
ȘÁRPIE s. f. Material întrebuințat odinioară la pansamente (în loc de vată), constând din scame destrămate din bucăți de pânză (uzată). – Din fr. charpie. Vezi definitia »
ATAXOADINAMÍE s. f. tulburare a dinamogenezei, combinând scăderea tonusului motor cu diminuarea forței musculare. (< fr. ataxo-adynamie) Vezi definitia »
NEOFORMÁȚIE, neoformații, s. f. (Med.) Tumoare malignă. [Pr.: ne-o-. – Var.: neoformațiúne s. f.] – Din fr. néoformation. Vezi definitia »