Definita cuvantului scorbură
scórbură (-ri), s. f. – 1. Scobitură în trunchiul unui arbore. – 2. Cavitate, gaură, văgăună. – Var. scorboră. Mr. scrobu. Lat. scrobis, printr-o metateză *scorbis (Pușcariu 1561; REW 7747); cf. it. scroba „groapă” (Battisti, V, 3426); finala se explică, printr-un dim. latin *scorbŭla (Candrea, Éléments, 44; Pascu, Beiträge, 12; Bogrea, Dacor., I, 257; Candrea), sau mai bine printr-un rezultat rom. *scorb, pl. scorburi, cu sing. analogic (Tiktin; Byck-Graur 29). Der. din corbis, prin intermediul unui dim. corbula (Giuglea, LL, II, 24) sau al unei rădăcini preromanice *karabo- „scorbitură” (Hubschmidt, Praeromanica, Berna 1949, 93) pare îndoielnică.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scorbură
rău de scârbă expr. 1. care se îngrețoșează ușor. 2. v. rău de pagubă (2). Vezi definitia »
FURBÚRĂ s.f. Inflamație a copitei (la cai sau la boi), provocată de o răceală sau de oboseală. [< fr. fourbure]. Vezi definitia »
OSTRACÍTĂ s. f. stridie fosilă. (< fr. ostracite) Vezi definitia »
muflă, mufle s. f. mână, palmă. Vezi definitia »
TETRAFLUORÚRĂ s. f. combinație a fluorului cu un element tetravalent. (< fr. tétrafluorure) Vezi definitia »