ÉFOR s. m. 1. (în Sparta antică) fiecare dintre cei cinci demnitari aleși, care aveau largi puteri de control. 2. membru în consiliul de conducere al unei eforii (2). (< fr. éphore, gr. ephoros) Vezi definitia »

DILATATÓR, -OÁRE I. adj. care dilată. ◊ (despre mușchi) care servește pentru a dilata pereții cavităților pe care se inserează. II. s. n. instrument chirurgical cu care se lărgește un orificiu sau o cavitate. (< fr. dilatateur, lat. dilatator) Vezi definitia »

nestrâmbătór, nestrâmbătoáre, adj. (înv.) drept, obiectiv. Vezi definitia »

LUPTĂTÓR, -OÁRE, luptători, -oare, s. m. și f. Persoană care (se) luptă; combatant, militant. ♦ (La m.) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). – Lupta + suf. -ător. Vezi definitia »

TELEMETRÓR s. m. tehnician care lucrează cu telemetrul; telemetrist. (< fr. télémétreur) Vezi definitia »