Definita cuvantului seceră
séceră (-ri), s. f. – 1. Unealtă agricolă manuală pentru recoltat cereale. – 2. Seceriș, recoltă. – 3. Timpul recoltei. – 4. Semilună, lună în creștere. – Var. secere. – Mr. seațire, megl. sęțări. Lat. sĭcĭlis (Pușcariu 1573; REW 7900), cf. ven. sezola. – Der. secera, vb. (a tăia cu secera, a cosi; a anihila, a devasta; a trage cu arma automată; a recolta, a culege; a ucide, a elimina, a suprima); secerător, s. m. (om care seceră); secerătoare, s. f. (mașină de secerat); secerătură, s. f. (recoltă, secerat); secerar, s. m. (august); seceriș, s. n. (recoltare, secerat); secerea, s. f. (plantă, Gladiolus imbricatus); secerăciune, s. f. (înv., secerat); secerue, s. f. (Banat, plantă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu seceră
táblă s.f. (înv.) grajd pentru caii boierești sau domnești. Vezi definitia »
DISMORFOGENÉZĂ s. f. proces care duce la apariția formelor și structurilor anormale ale materiei vii. (< fr. dysmorphogenèse) Vezi definitia »
plăntícă, plăntíci, s.f. (reg.) peștișor denumit și sorean, obleț. Vezi definitia »
GENÉZĂ s.f. 1. Proces de apariție a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ (Fig.) Apariție, creație. 2. Prima carte a Bibliei. [< fr. genèse, cf. lat., gr. genesis]. Vezi definitia »
POLITÉȚĂ s. f. v. politețe. Vezi definitia »