Definita cuvantului secret
secrét (-eátă), adj. – 1. Deșert, abandonat. – 2. Retras, izolat. – 3. Afurisit, blestemat. – 4. Ascuns. – 5. (S. n.) Pustiu, loc frecventat de duhurile rele. – 6. (S. n.) Taină. – 7. (S. n., înv.) Parolă. – Var. săcret. Lat. secrētus (Pușcariu 1575; REW 7765; Tiktin; Candrea), cf. alb. škretë. Este popular numai în Trans., sensurile 4 și 6-7 reproduc fr. secret. Sensul de „blestemat” care se explică suficient pornind de la ideea de „gol”, cf. pustiu, poate a fost înțeles ca o continuare a seriei proclet, treclet. Der. (din fr.) secreta, vb.; secretar, s. m.; secretariat, s. n.; secrețiune, s. f.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu secret
BAZINÉT (după fr. bassinet) s. n. 1. Spațiu larg al căilor de urinare, rezultat din confluența calicelor și care continuă inferior cu ureterul; pelvis renal. 2. B. depresionar = depresiune cu mici dimensiuni axată pe cursul superior al unui rîu, de obicei în punctul de convergență a unor pîraie sau la ieșirea din chei, formată prin eroziune laterală. Vezi definitia »
CORNÉT s.n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc.; conținutul unui astfel de pachet. 2. Cornet acustic = dispozitiv în formă de pâlnie, care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; cornet cu pistoane = instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, dar prevăzut cu pistoane în loc de ventile; trompetă de dimensiuni reduse și mai sensibilă folosită în jazul modern. 3. (Anat.) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (Geol.) Martor de eroziune aproape conic, care se ridică deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. [Pl. -te, -turi. / < fr. cornet, cf. it. cornetto]. Vezi definitia »
CUZINÉT s. m. 1. piesă în formă de cilindru sau din două părți semicilindrice care căptușește un lagăr (II) și vine în contact direct cu axul mașinii. 2. placă între două elemente de construcție pentru susținerea celui de deasupra și transmiterea eforturilor la cel inferior. (< fr. coussinet) Vezi definitia »
CLARINÉT, clarinete, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt și prevăzut cu găuri laterale care se pot închide și deschide cu ajutorul unor clape. [Var.: (reg.) clanarét s. n., clarinétă s. f.] – Din fr. clarinette, germ. Klarinette. Vezi definitia »
CABARÉT s. n. local de lux unde se petrece cu băuturi, muzică, dans, programe de varietăți; bar1 (2). (< fr. cabaret) Vezi definitia »