BÚLĂ², bule, s. f. Denumire veche a unui act de stat întărit cu pecete; (astăzi) act oficial emis de papă. – Fr. bulle (lat. lit. bulla). Vezi definitia »

PLĂCINCIOÁRĂ, plăcincioare, s. f. (Reg.) Plăcintuță. – Din plăcintă + suf. -ioară. Vezi definitia »

ORCHÉSTRĂ, orchestre, s. f. 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului. ◊ Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, p. ext., în orice sală de spectacol. 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradenuri. [Var.: orhéstră s. f., (înv.) orchéstru s. n.] – Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr. Vezi definitia »

ENOLÁZĂ s.f. Enzimă care intervine în procesul de fermentație alcoolică. [< fr. énolase]. Vezi definitia »

tăvărágă, tăvărắgi, s.f. (reg.) 1. mâncare proastă. 2. talmeș-balmeș. Vezi definitia »