NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ. Vezi definitia »

PIROXÉNIC, -Ă adj. De natura piroxenului. [< fr. pyroxénique]. Vezi definitia »

CANÓNIC¹, canonici, s. m. Preot catolic sau anglican care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [Acc. și: canoníc] – Din lat. canonicus. Vezi definitia »

SOPORÍFIC, -Ă adj., s. n. somnifer; soporifer. (< fr. soporifique) Vezi definitia »

NĂSÍLNIC, -Ă, năsilnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) 1. Violent, brutal; rău, aspru, neîndurător. 2. Nemulțumit, cârcotaș, mofturos, îndărătnic. [Var.: năsấlnic, -ă adj.] – Din sl. nasilĩnŭ. Vezi definitia »