Definita cuvantului semăna
semăná (-eámăn, -át), vb. – 1. A se asemui, a avea asemănăre. – 2. A părea, a arăta. – Var. Mold. sămăna. Mold. seamin, siminare. Lat. sĭmĭlāre (Pușcariu 1504; REW 7925), cf. it. (somigliare), prov., cat. semblar, fr. sembler, sp. (semejar), port. (semelhar). Cf. și Sneyders de Vogel, Les mots d’identité dans les langues rom., Groningen 1947, 113-18. Der. seamăn, s. n. (asemănare), deverbal (după REW 7928 din lat. sĭmĭlis); semen, s. m. (aproapele), sing. reconstituit după pl. semeni al cuvîntului anterior; semănător, adj. (al fel, comparabil). – Cf. asemăna. – Din rom. provine rut. samanaty (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 409).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu semăna
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. Vezi definitia »
VIZIONÁ vb. I. tr. A privi, a vedea un film, un spectacol. [Pron. -zi-o-, p.i. -nez. / < fr. visionner, cf. it. visionare]. Vezi definitia »
supsoná, supsonéz, vb. I (înv.; despre sentimente) a pune la îndoială. Vezi definitia »
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare. Vezi definitia »
înțărâná, înțărânéz, vb. I (reg., înv.) 1. a acoperi cu țărână, cu pământ; a îngropa. 2. a semăna grâul cu sapa, toamna, din cauza uscăciunii sau a vremii rele. Vezi definitia »