Definita cuvantului semăna
semăná (-eámăn, -át), vb. – 1. A se asemui, a avea asemănăre. – 2. A părea, a arăta. – Var. Mold. sămăna. Mold. seamin, siminare. Lat. sĭmĭlāre (Pușcariu 1504; REW 7925), cf. it. (somigliare), prov., cat. semblar, fr. sembler, sp. (semejar), port. (semelhar). Cf. și Sneyders de Vogel, Les mots d’identité dans les langues rom., Groningen 1947, 113-18. Der. seamăn, s. n. (asemănare), deverbal (după REW 7928 din lat. sĭmĭlis); semen, s. m. (aproapele), sing. reconstituit după pl. semeni al cuvîntului anterior; semănător, adj. (al fel, comparabil). – Cf. asemăna. – Din rom. provine rut. samanaty (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 409).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu semăna
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. Vezi definitia »
HACANÁ adv. (Arg.; la comparativ) Mai la o parte, în lături. [Var.: acaná adv.] – Din țig. hacana. Vezi definitia »
ACȚIONÁ vb. I. 1. intr. A întreprinde o acțiune, a lucra. V. activa. 2. tr. (Mec.) A face să funcționeze, a pune în mișcare. 3. tr. A acționa (pe cineva) în justiție (sau în judecată) = a da (pe cineva) în judecată. [Pron. -ți-o-. / < fr. actionner, cf. it. azionare]. Vezi definitia »
MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.:-mie-u-. – Var.: mioní vb. IV] – Din miau. Vezi definitia »
SUBVENȚIONÁ vb. I. tr. A da o subvenție; a susține cu subvenții. [Pron. -ți-o-. / < fr. subventionner]. Vezi definitia »