plăceá (plác, plăcút), vb. – A-i conveni, a fi bucuros de, a fi pe gustul cuiva. – Mr. plac, plăcere. Lat. placēre (Pușcariu 1329; Candrea-Dens., 1398; REW 6557), cf. it. piacere, prov., port. plazer, fr. plaire, sp. placer. Observațiile semantice ale lui E. Seidel, BL, IX, 24 nu par nimerite. Uz general (ALR, II, 246). – Der. plăcere, s. f. (gust drag, bucurie); neplăcut, adj. (dezagreabil); neplăcere, s. f. (dezgust); displăcea, vb. (a dezgusta, a supăra), după lat. displicere; complăcea, vb. (a dezgusta, a supăra), după fr. complaire; complezant, adj., din fr. complaisant; complezență, s. f., din fr. complaisance. – Din rom. trebuie să provină sb. plakijer (Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »

MERDENEÁ, merdenele, s. f. Produs de patiserie preparat din foi de plăcintă umplute cu brânză sau cu carne. – Din tc. merdane. Vezi definitia »

CROAZEÁ s. f. (Înv.) Un fel de stofă țesută în patru ițe. [Pr.: cro-a-. – Var.: croazắ s. f.] – După fr. croisée. Vezi definitia »

CAFEÁ, (2) cafele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Sămânța arborelui de cafea. 2. Băutură preparată din cafea (1) prăjită și râșnită sau dintr-un surogat. – Din tc. kahve, ngr. kafés, fr. café. Vezi definitia »

actiunea de a se masturba la baietii, o freaca cand in jos cand in sus Vezi definitia »