Definita cuvantului sfeclă
sféclă (-le), s. f. – Nap (Beta vulgaris). Mgr. σεῦϰλον, probabil prin intermediul sl. sveklŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 382; Vasmer, Gr., 139; Conev 48), cf. slov., ceh. svekla, rus. cvelklja, mag. czékla, ngr. σφέϰλι. – Der. sfecli, vb. (a o păți, a se speria, a fi surprins) pare a fi cuvînt de origine diferită, confundat cu sfeclă (după Cihac, II, 337 în loc de *sfetli, din sl. svĕtliti „a luci”, care nu se explică semantic, der. din sfeclă › „a deveni roșu ca sfecla”, general admisă, nu este probabilă, căci a înroși nu este semn caracteristic al fricii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sfeclă
variábilă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variábilei; pl. variábile Vezi definitia »
FIZOSTIGMÍNĂ s. f. ezerină. (< fr. physostigmine) Vezi definitia »
HÂRCÂIÁLĂ, hârcâieli, s. f. Hârâială. [Pr.: -câ-ia-] – Hârcâi + suf. -eală. Vezi definitia »
ÎNĂCREÁLĂ s. f. (Pop.) Substanță acră cu care se înăcrește o mâncare; mâncare acră sau înăcrită. – Înăcri + suf. -eală. Vezi definitia »
PITUÍTĂ, pituite, s. f. (Med.) Mucus. – Din lat. pituita, fr. pituite. Vezi definitia »