Definita cuvantului sfeclă
sféclă (-le), s. f. – Nap (Beta vulgaris). Mgr. σεῦϰλον, probabil prin intermediul sl. sveklŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 382; Vasmer, Gr., 139; Conev 48), cf. slov., ceh. svekla, rus. cvelklja, mag. czékla, ngr. σφέϰλι. – Der. sfecli, vb. (a o păți, a se speria, a fi surprins) pare a fi cuvînt de origine diferită, confundat cu sfeclă (după Cihac, II, 337 în loc de *sfetli, din sl. svĕtliti „a luci”, care nu se explică semantic, der. din sfeclă › „a deveni roșu ca sfecla”, general admisă, nu este probabilă, căci a înroși nu este semn caracteristic al fricii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sfeclă
AFRICANÍSTICĂ s. f. Africanologie. – Din germ. Afrikanistik. Vezi definitia »
PULVERULÉNȚĂ s. f. Calitatea sau starea unui corp purverulent. – Din fr. pulvérulence. Vezi definitia »
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță. Vezi definitia »
arabinoză s.f. Monozaharidă cu cinci atomi de carbon în moleculă. (< germ. Arabinose) Vezi definitia »
STANÍNĂ s. f. Sulfură naturală complexă de staniu, fier și cupru. – Din fr. stannine. Vezi definitia »