Definita cuvantului sfincter
sfinctér (-re), s. n. – Ornament ecleziastic, tunică ajustată a dirijorillor de cor. Gr. σφιγϰτήρ (sec. XIX). Este dubletul lui sfincter, s. n. (mușchi inelar), prin intermediul fr. sphincter.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sfincter
CENTROMÉR s. n. regiune prin care cromozomul se atașează de fibrele fusului în timpul diviziunii celulare. (< fr. centromère) Vezi definitia »
INTER1- Element de compunere însemnând „între”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat. inter, fr. inter-. Vezi definitia »
VINIFÉR, -Ă adj. care produce vin. ◊ (despre terenuri) pe care se cultivă vița de vie. (< fr. vinifère) Vezi definitia »
BACILIFÉR, -Ă adj. care poartă bacili. (< fr. bacillifère) Vezi definitia »
radiér s. n. 1. Planșeu de beton armat, care se întinde în toate direcțiile sub întreaga construcție pe care o susține. 2. Căptușeală de beton, bolovani sau pavele, executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod etc. împotriva eroziunii. 3. Boltă de beton sau de piatră la baza unui tunel. ◊ Canal care reglementează debitul de apă necesar plutăritului la ieșirea dintr-un baraj. (< fr. radier) Vezi definitia »