BISULFÍT s. m. sare a acidului sulfuros, în care un atom de hidrogen este înlocuit cu un metal. (< fr. bisulfite) Vezi definitia »

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.). Vezi definitia »

PĂCĂNÍT, păcănituri, s. n. Păcănire. – V. păcăni. Vezi definitia »

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea izbutit) – V. chinui. Vezi definitia »

POICHILOCÍT s.n. Globulă roșie cu aspect de obicei piriform, care apare în unele anemii. [Pron. po-i-. / < fr. poïkilocyte, cf. gr. poikilos – variat, kytos – celulă]. Vezi definitia »