AUTOPOLENIZÁRE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor închise cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + polenizare. Vezi definitia »

REGIONÁRE, regjonări, s. f. Împărțire a unui teritoriu în zone sau în regiuni cu condiții climaterice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climaterici. [Pr.: -gi-o-] – Cf. regiune. Vezi definitia »

a băga la malaxoare expr. a mânca; a mesteca. Vezi definitia »

DESCOVOIÉRE, descovoieri, s. f. Acțiunea de a (se) descovoia și rezultatul ei. – V. descovoia. Vezi definitia »

PUTREGĂÍRE, putregăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a putregăi și rezultatul ei; putrezire. – V. putregăi. Vezi definitia »