Definita cuvantului sglobiu
sglobíu (-íe), adj. – 1. Rău, ticălos. – 2. Ștrengar, zbulrdalnic, poznaș. – 3. Vesel, jucăuș, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Șeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sglobiu
áchiu1 [chiu pron. chĭu] (plantă) (înv.) s. m., art. áchiul; pl. áchii, art. áchiii (-chi-ii) Vezi definitia »
balgíu (-ii), s. m. – În vechime, negustor sau funcționar turc care cumpăra mierea și ceara pentru sultan. Tc. balci (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 201). În prezent ieșit din uz. – Der. balgi-bașa, s. m. (șef de balgii), din tc. balci bași; balgi-bașlic, s. n. (contribuție în miere și ceară), din tc. balci bașlik. Cuvinte introduse în sec. XVII, astăzi nefolosite. Vezi definitia »
CAPRÍȚIU s.n. v. capriciu. Vezi definitia »
ASIGURATÓRIU, -IE adj. De asigurare, pentru asigurare. [< asigura + -toriu]. Vezi definitia »
DENDRÁRIU, dendrarii, s. n. Parc în care sunt prezentate colecții de plante vii, în condiții naturale sau în seră. – Din rus. dendrarii. Vezi definitia »