BISMUTÍNĂ (‹ fr.) s. f. Sulfură naturală de bismut, de culoare albă-cenușie, formată în faza hidrotermală, întîlnită în zăcămintele de staniu, asociată cu bismut nativ, colcopirită, topaz etc. Prezintă aspect de agregare radiare sau mase compacte, este rea conducătoare de electricitate și se dizolvă în acid azotic, fiind principalul minereu de bismut. Vezi definitia »

HIPEREMÉZĂ s.f. Vomitare abundentă. [< fr. hyperémèse]. Vezi definitia »

STRATOSFÉRĂ s.f. Strat al atmosferei cuprins între troposferă și 40 de km altitudine, în care temperatura este sensibil constantă, deplasările aerului făcându-se numai orizontal. [< fr. stratosphère, cf. lat. stratum – strat, gr. sphaira – sferă]. Vezi definitia »

túrbă (-be), s. f. – Varietate de cărbune. Fr. tourbe. – Der. turbărie, s. f. (regiune cu turbă). Vezi definitia »

soloáncă², soloánce, s.f. (reg.) vagon descoperit pentru lucrători. Vezi definitia »