ETOTÉHNICĂ s.f. Sistem de reguli de conduită morală; tehnică morală. [< etos + tehnică]. Vezi definitia »

țélină (-ni), s. f. – Pîrloagă, ogor necultivat. – Var. țălină. Sl. celi(z)na (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Conev 41), cf. bg., slov. celina, sb. cjelina. – Der. țelinos, adj. (deșert, sălbatic). Vezi definitia »

METABIÓZĂ, metabioze, s. f. (Biol.) Comensualism. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. métabiose. Vezi definitia »

HAȘÚRĂ s. f. fiecare dintre liniile paralele, egale ca grosime, ce reprezintă relieful pe hărți sau secțiuni într-un desen tehnic. (< fr. hachure) Vezi definitia »

păliándă, păliánde, s.f. (reg.) numele unei plante. Vezi definitia »