Definita cuvantului sigur
sígur (-ră), adj. – 1. Neîndoielnic, cert, indubitabil. – 2. (Adv.) În mod cert. – Mr. sigur. Ngr. σίγουρος, din ven. siguro (Cihac, II, 698; Densusianu, Rom., XXXIII, 286). – Der. nesigur, adj. (incert); siguranță, s. f. (securitate); nesiguranță, s. f. (insecuritate); sigureală (var. siguritate), s. f. (înv., securitate); siguripsi, vb. (a asigura), din ngr. σιγουρεύω, aorist σιγουρεύσω (Tiktin), sec. XVIII, înv.; asigura, vb. (a căpăta garanții); asigurător, adj. (care asigură). Există tendința de a conjuga asigurez „semnez o poliță de asigurare” și asigur „fixez, întăresc”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sigur
ATLANTOZÁUR s.m. (Pal.) Dinozaurian mezozoic uriaș, asemănător cu brontozaurul. [Pron. -za-ur. / < fr. atlantosaure, cf. Atlas – titan, gr. sauros – șopârlă]. Vezi definitia »
ȘNUR, șnururi, s. n. 1. Sfoară (îmbrăcată în mătase colorată, în fir etc.), de obicei răsucită în două sau în trei, întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; șiret1 (2). 2. Ansamblu de fire electrice (foarte) flexibile, izolate între ele și strânse într-un înveliș protector, folosit pentru racordarea la rețea a lămpilor portative, a fiarelor de călcat, a aparatelor de radio etc. – Din germ. Schnur. Vezi definitia »
FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv). Vezi definitia »
fláur (-re), s. n. – Flaut. Lat. flabrum (Bogrea, Dacor., I, 258; REW 3340a). Cuvînt rar. Vezi definitia »
TAMBÚR s.m. Toboșar. ♦ Tambur-major = comandant cu grad de subofițer al unei fanfare militare; (peior.) plutonier. [< fr. tambour]. Vezi definitia »