Definita cuvantului sîmcea
sîmceá (-éle), s. f. – 1. Dorn, priboi. – 2. Cioc, clonț, vîrf, culme. – 3. (Olt., Trans.) Briceag, brișcă. – 4. (Olt.) Zori de zi, auroră. – Var. simcea. Lat. *summĭcēlla (Candrea, Bul. Soc. Fil., I, 28; Candrea; Rosetti, I, 171) de la summa „vîrf”. Mai înainte a fost legat de un dacic σαμψηρα (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 239), și de lat. *sentĭcēlla (Cihac, I, 254; Koerting 860; Pușcariu 1589, REW 6823). – Der. sîmcela, vb. refl. (a se ivi zorile); sîmcelat, adj. (ascuțit, subțire); sîmcelos, adj. (țuguiat); sîmci, vb. (Olt., a se toci).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sîmcea
amándea interj. – Iute, în grabă. Tc. hemende „și imediat” (Iogu, GS, V, 362). După Șeineanu, II, 19 (urmat de Lokotsch 65 și de DAR), din tc. amade, per. amade „repede”. Vezi definitia »
ALEXANDRU ALDEA, domn al Țării Românești (1431-1436). Reprezentant al unei partide boierești filoturce; a închinat țara turcilor. Vezi definitia »
VINTREÁ s. f. v. vântrea. Vezi definitia »
Pătlăgea roșie, tomată. Vezi definitia »
Legea care postuleaza consolidarea la momente distantate in timp a diverselor functii, procese si structuri psihice Dictinoar psihiatrie. Constantin gorgos Vezi definitia »