Definita cuvantului siminoc
siminóc (-ci), s. m. – Plantă (Gnaphalium arenarium). – Var. siminic, semenic. Sb., cr. smilje „Gnaphalium” (Cihac, II, 344), confundată cu bg. semennik, sb. semenjuk „ramură păstrată pentru sămînță” (Candrea), pentru că florile ei se nu se veștejesc (se folosește mult ca podoabă la icoane).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu siminoc
CIOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur. – Onomatopee. Vezi definitia »
cancióc (-oáce), s. n. – Lingură folosită de zidari pentru var. – Var. canceu, s. n. (vas, borcan). Mag. kancsó (DAR; Gáldi, Dict., 112). În Trans. Vezi definitia »
ARHILÓC s. n. vers antic prezentând două variante: mare ~ = vers din patru dactili (sau spondei) și trei trohei; mic ~ = vers din trei picioare, cu doi dactili și o silabă. (< lat. archilochium) Vezi definitia »
coc s. invar. (tox.) cocaină. Vezi definitia »
șaitróc s.n. (reg.) vas de lemn, cu fundul curbat, folosit la separarea aurului din minereul sfărmat. Vezi definitia »