Definita cuvantului șină
șínă (-ne), s. f. – Linie, cale de fier, cerc, obadă. – Germ. Schiene, prin intermediul pol. szyna (Cihac, II, 388; Borcea 207). Sec. XVII. – Der. șinar, s. m. (cui de fier cu care se fixează șinele); șinui, vb. (a pune cercuri, șine); șineu, s. n. (Trans. de N, băț cu care se strînge o sfoară sau un lanț sau un fier-balot).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șină
póștă2, póște, s.f. (reg.) persoană care supraveghează de pe marginea ulucului desfășurarea muncii de transportare a lemnului tăiat. Vezi definitia »
CIMBÍSTRĂ, cimbistre, s. f. (Rar) Pensetă (pentru smuls părul). – Din tc. çimbistra. Vezi definitia »
SÚCĂ s. f. (Reg.) Capriciu, toană, nărav. – Magh. szokás „obicei”. Vezi definitia »
hecélă (hécele), s. f. – Darac, scărmănătoare. – Var. hehelă. Mag. ecselö sau héhél, din germ. Hechel (Cihac, II, 505). – Der. hecela (var. hehela), vb. (a dărăci). Vezi definitia »
haláică, haláice, s.f. (înv.) sclava unei dame nobile turcești. Vezi definitia »