Definita cuvantului sînt
sînt (-tă), adj. – Sfînt. – Var. sîn, sîm. Mr. sînt. Lat. sanctus (Tiktin; REW 7569), cf. it., sp. san(to), prov., fr. saint, cat. sant, port. sāo. A fost înlocuit în rom. de sl. sfînt; se păstrează aproape exclusiv în comp. ca nume de sfinți: Simedru (var. Sumedru, Sămetru), din sanctus Demetrius; Sîntilie (var. Sîntilii), din lat. Sanctus Helias; sîntio(a)n, din lat. Sanctus Iohannes; Sîngior(d)z, din lat. Sanctus Georgius; Sîmpietru, din lat. Sanctus Petrus; Sîntoader, din lat. Sanctus Theodorus; Sînvăsii, din lat. Sanctus Basilius; Sî(m)nicoară, din lat. Sanctus Nicolaus; Sîntă-Mărie, din lat. Sancta Maria. Cf. Densusianu, GS, III, 433; Pascu, R. critică, III, 47. – Cf. sînziene,; sîntămărinesc, adj. (varietate de mere), de la Sîntă-Mărie (sec. XVII).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sînt
STIPULÁNT, -Ă s. m. f. (jur.) cel în fața căruia se obligă o altă persoană să execute obligațiile la beneficiar. (< fr. stipulant) Vezi definitia »
DILATÁNT, -Ă adj. Dilatator. [Cf. fr. dilatant]. Vezi definitia »
evenimént (eveniménte), s. n. – Întîmplare importantă, fapt însemnat. Rezultat din fr. évènement, încrucișat cu it. avvenimento. Vezi definitia »
ARDÉNT, -Ă adj. 1. înflăcărat, înfocat, pasionat. 2. (despre nave) care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. (< fr. ardent, lat. ardens) Vezi definitia »
LENT, -Ă adj. Încet, lin, domol. [Pl. -nți, -nte. / < fr. lent, it. lento, lat. lentus]. Vezi definitia »