NUFĂRÍȘ, nufărișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu nuferi; mulțime de nuferi.- Nufăr + suf. -iș. Vezi definitia »

VRĂJMÁȘ, -Ă, vrăjmași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Dușman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [Var.: vrășmáș, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. vrajbă. Vezi definitia »

oácheș (oácheșe), adj. – 1. (Oaie) cu părul din jurul ochilor mai închis decît pe restul trupului. – 2. Brunet. – Mr. oacliș. Din ochi cu suf. -eș, cf. frunteș, coarneș, gureș (Pușcariu 1217; Tiktin; Candrea). În Banat, Olt. și Munt. (ALR, II, 5). S-a încercat să se explice acest cuvînt prin bg. *vakleš (Pascu, II, 183) sau vaklŭ „brunet” (Scriban); sau printr-o rădăcină oc- care ar însemna „brunet”, cf. oacăr (Pascu, Beiträge, 35). Der. ocheșică, s. f. (brunețică; oaie brumărie); ocheșea, s. f. (plantă, Tageles patula). Din rom. trebuie să provină mag. basika (Drăganu, Dacor., VII, 199), slov. vakeša, pol. bakieska. Vezi definitia »

MARȘ interj. 1. Comandă de pornire a unei trupe. 2. Cuvânt cu care se alungă un câine; cuvânt cu care se îndepărtează în mod brutal un om. [< fr. marche < marcher – a merge]. Vezi definitia »

VÉLNIȘ, velniși, s. m. Arbore înalt cu scoarța cenușie-brună, cu frunze asimetrice, cu flori verzui sau roșietice dispuse în umbele; vânj (Ulmus levis). – Et. nec. Vezi definitia »