HALAGEÁ, halagele, s. f. (Înv.) 1. Tămbălău, tărăboi. 2. Pățanie neplăcută. ◊ Expr. A-și căpăta halageaua = a o păți rău, a-și găsi beleaua. Vezi definitia »

RODEÁ, rodele, s. f. (Bot.) Roibă. Vezi definitia »

CARACOSTEA 1. Dumitru C. (1879-1964, n. Slatina), critic, istoric literar și folclorist român. Acad. (1938), prof. univ. la București. A utilizat metoda comparativă, formulînd teoria expresivității limbii și conceptul creativității artistice („Creativitatea eminesciană”, „Expresivitatea limbii române”). Întemeietorul școlii istorico-geografice în folcloristica românească („Poezia tradițională română”). 2. Andrei C. (n. 1908, București), inginer constructor român. Fiul lui C. (1). Prof. univ. la București. Studii și lucrări în domeniul rezistenței materialelor și al calculului construcțiilor. A introdus sudura și plăcile ortotrope la podurile Cîineni (1963) și Giurgeni-Vadul Oii (1970). Vezi definitia »

acea dependenta fata de un obiect, o substanta sau o activitate, in lipsa careia o persoana traieste un discomfort major Vezi definitia »

dermeá (dirmeá, durmeá), derméle (dirméle, durméle), s.f. (înv.) pânză triunghiulară, tulpan; podoabă femeiască. Vezi definitia »