Definita cuvantului șiștoare
șiștoáre (-óri), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șiștoare
AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. Vezi definitia »
RULÁRE s.f. Acțiunea de a rula și rezultatul ei. ♦ Proiectare (a unui film) pe un ecran cinematografic. [< rula]. Vezi definitia »
DEZBENZINÁRE s.f. Degazolinare. [< dezbenzina]. Vezi definitia »
SETÁRE, setări, s. f. (Inform.) Acțiunea de a seta și rezultatul ei. – V. seta. Vezi definitia »
CONTRAPUNCTÁRE s.f. Acțiunea de a contrapuncta; (p. ext.) corespondență (a două fapte, a două idei). [< contrapuncta]. Vezi definitia »