Definita cuvantului șiștoare
șiștoáre (-óri), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șiștoare
INDUSTRIALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) industrializa și rezultatul ei. ♦ Prelucrare industrială, transformare a unor materii prime în produse industriale. ♦ Aplicarea în alte ramuri a unor metode sau procedee specifice industriei. [< industrializa]. Vezi definitia »
MĂCELĂRÍRE, măcelăriri, s. f. Acțiunea de a (se) măcelări și rezultatul ei; măcelărit1. – V. măcelări. Vezi definitia »
COLECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a colecționa. [Pron. -ți-o-. / < colecționa]. Vezi definitia »
ELECTROERODÁRE s.f. Prelucrare a metalelor constând în îndepărtarea unui strat din material cu ajutorul descărcărilor electrice prin scântei; electroeroziune. [Et. incertă]. Vezi definitia »
IODURÁRE, iodurări, s. f. (Chim.) Introducere a iodului în molecula unei substanțe organice. – După fr. ioduration. Vezi definitia »