Definita cuvantului șiță
șíță (-țe), s. f. – Un fel de șindrilă folosită la acoperitul caselor. – Var. Trans. șisă. Sb., cr. štica (Cihac, II, 389; Conev 85). – Der. șițui, vb. (a acoperi cu șiță); șițar, s. m. (Trans., șindrilar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șiță
BUTÍSĂ, butise, s. f. Pavea de piatră, mai lungă decât pavelele obișnuite, folosită la încheierea pavajelor și la obținerea alternanței regulate a rosturilor. – Din fr. boutisse. Vezi definitia »
BUTURUGÚȚĂ, buturuguțe, s. f. Diminutiv al lui buturugă. – Buturugă + suf. -uță. Vezi definitia »
VITREODENTÍNĂ s. f. dentină vitroasă. (< vitreo- + dentina) Vezi definitia »
broboánă (broboáne), s. f. – 1. Boabă, bacă. – 2. (Trans.) Coacăză. – Var. borboană, burboană, brobonea. Bg. *brŭbona, de la brŭbonka (Weingand, Jb, XV, 168); brobință, s. f. (boabă; cocoloș, cheag); brobonac, s. m. (pietricică); desbroboni, vb. (a dezghioca, a culege boabele de struguri de pe ciorchine); (îm)brobona, vb. (a picura). Vezi definitia »
ANTECLÍZĂ s. f. structură a unei platforme geologice cu aspect de anticlinal. (< fr. antéclise) Vezi definitia »