MONOGENÍE s. f. (Biol.) Producere de către o femelă numai de descendenți masculi sau numai de descendenți femele. – Din fr. monogénie. Vezi definitia »

INTERSÉCȚIE, intersecții, s. f. 1. Loc unde se încrucișează două drumuri; întretăiere. 2. (Mat.) Mulțimea punctelor comune a două linii, a două suprafețe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulțimi. – Din fr. intersection, lat. intersectio. Vezi definitia »

GLICOPEXÍE s. f. depunere a zahărului în țesuturile organice. (< fr. glycopexie) Vezi definitia »

HIPOMETRÍE s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători. [Gen. -iei. / < fr. hippométrie, cf. gr. hippos – cal, metron – măsură]. Vezi definitia »

PRODENȚÍE, prodenții, s. f. (Med.) Orientarea spre înainte a dinților. – Din germ. Prodentie. Vezi definitia »