ACCENTUÁ, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent sau prin alt semn o silabă sau un cuvânt; a reliefa o propoziție sau o frază, prin intonație. ♦ Fig. A sublinia, a întări. 2. Refl. Fig. A crește, a spori. [Pr.: -tu-a] – După fr. accentuer. Vezi definitia »

A EȘUA a da chix, (d. planuri, proiecte etc.) a se duce de râpă, a face un fâs / o laie, a se lipi ca cocoșatul de gard, a pierde partida, (d. un proiect) a pica în bot, a-i pocni broasca. Vezi definitia »

CONTINUÁ vb. I. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi. II. tr. a duce mai departe ceva început. (< fr. continuer, lat. continuare) Vezi definitia »

PROSTITUÁ vb. I. 1. refl. A trăi în desfrâu. 2. tr. (Rar) A sili pe cineva să practice prostituția. ♦ (Fig.) A necinsti, a degrada ceva printr-o întrebuințare nedemnă. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uind, var. prostitui vb. IV. / < fr. prostituer, cf. lat. prostituere]. Vezi definitia »

ACIUÁ vb. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se pripăși Var. aciuia, aciola -Din lat. Cieri Vezi definitia »