CEP, cepuri, s. n. 1. Dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului. ♦ Canea. ♦ Gaură de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se închide cu un cep (1) sau cu o canea. ◊ Expr. A da cep (unei buți, unui butoi etc.) = a începe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), făcându-i o gaură. 2. Porțiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care crește ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă. 4. Proeminență prismatică sau cilindrică fasonată la capătul unei piese de lemn, cu care aceasta urmează a fi îmbucată în altă piesă. ♦ Capătul filetat în exterior al unei țevi, care servește la îmbinare prin înșurubare. – Lat. cippus. Vezi definitia »

antép, antépi, s.m. (înv.) varietate de vișin din al cărui lemn plăcut mirositor se făceau ciubuce Vezi definitia »

JULÉP, julepuri, s. n. (Fam.) Soluție de gumă arabică în apă, care se adaugă în poțiuni. – Din fr. julep. Vezi definitia »

GREP s.n. Grepfrut. [Pl. -uri. / < grepfrut]. Vezi definitia »

antép (-pi), s. m. – Varietate de prun cu lemnul aromatic. Tc. antep (Șeineanu, II, 20). Vezi definitia »