Definita cuvantului slobod
slóbod (-dă), adj. – Liber. – Megl. slobod. Sl. svobodŭ, prin intermediul bg., slov. sloboden, sb. slobodan (Miklosich, Slaw. Elem., 44), cf. mag. szabad. – Der. slobozi, vb. (a elibera, a pune în libertate; a dezlega, a lăsa; a autoriza, a permite; a ierta, a absolvi; a descărca o armă de foc; refl., a se elibera; refl., a da drumul, a lăsa să cadă; refl., a se pripi, a se năpusti; refl., a ejacula), cf. sl. svoboditi, sb. sloboditi; slobozenie, s. f. (libertate; autorizație, licență, permis; iertare); slobozie, s. f. (libertate; permis; scutire de taxe, sistem fiscal stabilit în Munt. și Mold. pentru a încuraja formarea unor sate de coloniști, cu ajutorul scutirii de taxe pe un anumit număr de ani; sat, cătun, comună înființată pe baza scutirii de taxe); slobozean (var. slobozian), s. m. (locuitor al unu sat scutit de bir); slobozitor, adj. (eliberator; frînă sau piedică la războiul de țesut). Toate aceste cuvinte sînt mai mult sau mai puțin învechite.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu slobod
HEXAPÓD, -Ă, hexapozi, -de, adj. (Despre animale) Care are șase picioare. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Clasă de insecte cu șase picioare; p. ext. denumire mai veche dată insectelor; (și la sg.) insectă care face parte din această clasă. – Din fr. hexapode. Vezi definitia »
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oáde, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f. – Din bg. neroda. Vezi definitia »
FOTOCATÓD s. m. catod a cărui emisiune de electroni se face prin efect fotoelectric. (< fr. photocathode) Vezi definitia »
COD s.m. (Zool.) Pește marin din nordul Atlanticului, cu trei aripioare dorsale. [< engl. cod]. Vezi definitia »
PRIÓD s. n. (Reg.) 1. Drumul pe unde trece vânatul. 2. Loc de pândă la vânat. – Sb. prehod. Vezi definitia »