Definita cuvantului smeri
smerí (-résc, -ít), vb. refl. – A se umili, a fi supus. Sl. sŭmĕriti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 197). – Der. smerenie, s. f. (umilire, supușenie; umilință), din sl. sŭmĕrenije; smericiune, s. f. (înv., umilință); smerelnic, adj. (înv., umil); smeren, adj. (înv., umil), din sl. sŭmĕrĭnikŭ.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu smeri
opări, opăresc v. r. (pop.) a se supăra. Vezi definitia »
cronicari dramatici Vezi definitia »
METRI- v. metro1-. Vezi definitia »
ADUMBRÍ, adumbresc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a ține umbră (I 1); a umbri. 2. Refl. A se așeza, a se adăposti la umbră. – Lat. adumbrare (după umbri). Vezi definitia »
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec. Vezi definitia »