dur interj. – Exprimă zgomotul produs de rostogolirea unui obiect rotund. Creație expresivă. – Der. dur(a)-vur(a) (var. tura-vura), adv. (inutil, degeaba); dură, s. f. (felie, bucată rotundă; Olt., dans popular); de-a dura, adv. (de-a rostogolul); duriță, s. f. (rotiță, stea la pinteni); durigă, s. f. (roată, scripete); duriga, vb. (Trans., a arunca; a face să se rostogolească); durilă, s. f. (Olt., mîner de vîrtelniță); durui (var. durăi, durdui), vb. (a se rostogoli cu zgomot; Trans. de Vest, a tuna), a cărui ultimă formă indică o confuzie cu dudui); durăt (var. durăit, duruit), s. n. (Mold., larmă, harababură); durăitură, s. f. (harababură); duruitoare (var. durăitoare), s. f. (morișcă; cascadă); durduca, vb. (a învîrti), rezultat din încrucișarea cu durdă; durdulica, vb. (Trans., a învîrti), cuvînt identic cu cel anterior, cu infixul expresiv -li; durligi, s. m. pl. (Mold., picioare), pare o încrucișare a lui durigă cu tîrlici (cf. Bogrea, Dacor., IV, 812). Vezi definitia »

GAFEUR s.m. Cel care face gafe. [Pron. ga-för. / < fr. gaffeur]. Vezi definitia »

MEGALOZÁUR s.m. Reptilă gigantică din grupul dinozaurienilor, care a trăit în era mezozoică. [Pron. -za-ur. / < fr. mégalosaure, cf. gr. megas – mare, sauros – șopârlă]. Vezi definitia »

boștúr (-ră), adj. – Gol, găunos. Tc. boș tur „este gol” (Iogu, GS, VI, 338; cf. Șeineanu, II, 59). – Der. boștură, s. f. (trunchi găunos); boșturos, adj. (gol, găunos). Vezi definitia »

abajur, abajururi s.n. fustă scurtă, minijupă Vezi definitia »