Definita cuvantului șoacăț
șoácăț (-ți), s. m. – 1. Șoarece. – 2. German, neamț (nume injurios, dat și altor străini din Europa de V.). – Var. șoacăță, (1) socîț. Origine incertă, poate expresivă cf. sb. šokac „sîrb catolic”, pe care Candrea îl propune ca etimon al rom., dar care nu poate explica primul sens din rom. Legătura cu slov. štakor „șoarece” (Cihac, II, 391) este îndoielnică. Pentru var., cf. Byck-Graur 26. – Der. șocățesc, adj. (nemțesc; occidental; ciudat); șocăție, s. f. (limbă pocită). Cf. șogan, șonț.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șoacăț
smalț s. n. sg. piele. Vezi definitia »
ȘPIȚ2 s. n. 1. (poligr.) linie simplă sau înflorată, ornament la sfârșitul unui articol, capitol etc. 2. bară de oțel cu vârf ascuțit care servește la prelucrarea pietrei de construcție, la spargerea betoanelor. 3. (fam.) vârf ascuțit al unui obiect. 4. țigaret scurt. (< germ. Spitze) Vezi definitia »
MĂLĂIÉȚ, -IÁȚĂ, mălăieți, -e, adj. (Despre fructe) Moale, făinos, prea copt. Vezi definitia »
JANȚ1 s. n. (Reg.) Colț de piatră, stâncă. Vezi definitia »
conovắț (-țuri), s. n. – Căpăstru. Rut. konovjazj (DAR). Vezi definitia »