Definita cuvantului soi
sói (-iuri), s. n. – 1. Rasă, castă. – 2. Speță, tip, generație. – 3. Clasă, specie, gen. – 4. Caracter, model, natură. – Mr. so(i)e, megl. soi. Tc. soy (Șeineanu, II, 325; Lokotsch 1923; Ronzevalle 113), cf. ngr. σόï, alb., bg. soi. – Der. soi, vb. (a încrucișa, a îmbunătăți rasa); soios, adj. (de rasă bună).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu soi
COI, coaie, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. coleus. Vezi definitia »
spuzorói s.n. (reg.) azimă coaptă în spuză. Vezi definitia »
zgripțurói s. m., pl. zgripțurói, art. zgripțuróii Vezi definitia »
forostoí vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte) a uni, a lipi, a închega. 2. (refl.; despre fier) a se întări, a se căli. 3. (refl.; despre răni, fracturi, boli) a se vindeca, a se închide, a se cicatriza. Vezi definitia »
ÎNAPÓI adv. 1. În direcție contrară înaintării; în spate, îndărăt. ◊ Loc. vb. A da înapoi = a) a se retrage; b) fig. a ceda (într-o discuție) într-o acțiune; c) fig. a fi în declin, a regresa. ♦ (Înv.; cu trimitere la un pasaj anterior dintr-un text) Mai sus. 2. La locul de proveniență; în locul unde a fost mai înainte. ◊ Loc. vb. A da (ceva) înapoi = a restitui; a înapoia. ◊ Expr. A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută; a reveni asupra celor spuse, rectificându-le. 3. Cu o treaptă îndărăt, într-un loc inferior altora ca valoare. 4. Mai demult, la o dată anterioară celei prezente. – În + apoi. Vezi definitia »